Mihai Eminescu, Ion Creangă, George Coşbuc sînt doar cîteva nume legate de învăţămîntul nemţean, de tradiţia şi valoarea acestuia. Din păcate se ştiu mult prea puţine despre modul în care şi-au pus amprenta aceste nume asupra învăţămîntului din judeţul nostru. Acesta ar fi doar unul dintre motivele pentru care inspectorul şcolar general, Luminiţa Vîrlan, doreşte să dezvolte un turism educaţional în Neamţ. Cîţi dintre noi cunosc faptul că în Neamţ există numeroase muzee deschise de profesori inimoşi. Cîţi ştiu că “domnul Trandafir” a lui Sadoveanu a fost… nemţean?
“Doresc să dezvoltăm turismul pentru elevi, pentru a afla cît mai multe despre învăţămîntul nemţean, despre tradiţia acestuia. Am vizitat, zilele trecute, un muzeu de biologie extraordinar, la Dreptu, muzeu înfiinţat de învăţătorul Constantin Romanescu. Muzeul, care poartă numele celui care l-a înfiinţat, conţine numeroase exponate din domeniul zoologiei, animale împăiate de învăţător. I-am rugat pe colegii din Dreptu să îmi pregătească mai multe materiale legate de activitatea învăţătorului, precum şi testamentul acestuia, prin care pedagogul a donat piesele şcolii. Am fost şi la Mădeni, în Borca, unde există un muzeu de etnografie ce funcţionează datorită unei familii de profesori pensiunari. E un muzeu cu foarte multe lucruri interesante. După ce am vizitat cele două muzee am stat seara şi am recitit ce a scris Mihail Sadoveanu despre învăţătorul Romanescu: trimiteri din 1936 (anul în care s-au cunoscut), unde Sadoveanu face referiri pe 2-3 pagini despre învăţător. Am discutat şi cu autorităţile locale, aflînd că şi soţia învăţătorului s-a pierdut anul trecut, la 104 ani. Sînt oameni de un devotamen deosebit. Sînt lucruri incredibile pe care colegii mei le păstrează în memorie. Vrem să dezvoltăm turismul şcolar pentru că avem un tezaur de valoare naţională pe care dorim să îl scoatem la lumină. Avem o tradiţie ce trebuie înnobilată, nu doar prin ceea ce facem la catedră, ci şi prin această resursă”, a spus Luminiţa Vîrlan.
Dar sînt mult mai multe astfel de lăcaşuri ce trebuie scoase în evidenţă, iar inspectorul şcolar general vrea să le aducă în atenţia elevilor, mergînd, în acelaşi timp, pe urmele domnului Trandafir: “Există la Bicazul Ardelean un muzeu de etnografie care cuprinde foarte multe piese de vestimentaţie populare româneşti, maghiare şi germane. Vreau să ajung la Boiştea, unde se pare că s-a născut cel care l-a inspirat pe Sadoveanu în creionarea personajului domnul Trandafir. Mai este un muzeu de etnografie la Pipirig, realizat de fostele profesoare de limba română”.
Numai că, înainte de a aduce elevii la aceste muzee, ele ar trebui reamenajate: “Vreau să port discuţii cu autorităţile locale şi cu Consiliul Judeţean, pentru reabilitarea spaţiilor, deoarece acestea sînt improprii pentru găzduirea unor muzee. Cel mai bine arată muzeul “Iulia Hălăucescu”, găzduit de şcoala din Tarcău. Trebuie să deschidem aceste muzee publicului larg, dar mai ales elevilor. Sînt creaţia unor dascăli care şi-au pus inima şi sufletul acolo. Mă voi adresa unităţilor de învăţămînt din Neamţ, în intenţia nobilă de a preda elevilor această lecţie de devotament. Este vorba de o tradiţie a şcolii nemţene, şcoli unde au fost în inspecţii Caragiale, Coşbuc. Am găsit, la un moment dat, o notă de inspecţie privind {coala de fete din Roman, notă întocmită de revizorul şcolar Mihai Eminescu. Se referea la o oră a unei doamne Z Livescu. Nota întocmită de Eminescu nu era tocmai onorantă la adresa modului în care preda respectiva doamnă. Nu l-aş fi bănuit de o asemenea acribie şi rigurozitate în întocmirea proceselor verbale de inspecţie. Am fost uluită să citesc că Mihai Eminescu, după o oră de clasă, îşi nota pe un caiet întrebările adresate fiecărui elev în parte. Momentul evaluării era foarte important pentru profesorul Eminescu. Nu ştiu cîţi dintre noi, cadrele didactice de acum, am fi capabile. Sînt multe fapte care leagă învăţămîntul nemţean de personalităţi şi trebuie scoase la lumină”, a mai spus Luminiţa Vîrlan.
Ce nota profesorul Mihai Eminescu după fiecare oră de curs?
Mihai Eminescu, Ion Creangă, George Coşbuc sînt doar cîteva nume legate de învăţămîntul nemţean, de tradiţia şi valoarea acestuia. Din păcate se ştiu mult prea puţine despre modul în care şi-au pus amprenta aceste nume asupra învăţămîntului din judeţul nostru. Acesta ar fi doar unul dintre motivele pentru care inspectorul şcolar general, Luminiţa Vîrlan, doreşte să dezvolte un turism educaţional în Neamţ. Cîţi dintre noi cunosc faptul că în Neamţ există numeroase muzee deschise de profesori inimoşi. Cîţi ştiu că “domnul Trandafir” a lui Sadoveanu a fost… nemţean?
“Doresc să dezvoltăm turismul pentru elevi, pentru a afla cît mai multe despre învăţămîntul nemţean, despre tradiţia acestuia. Am vizitat, zilele trecute, un muzeu de biologie extraordinar, la Dreptu, muzeu înfiinţat de învăţătorul Constantin Romanescu. Muzeul, care poartă numele celui care l-a înfiinţat, conţine numeroase exponate din domeniul zoologiei, animale împăiate de învăţător. I-am rugat pe colegii din Dreptu să îmi pregătească mai multe materiale legate de activitatea învăţătorului, precum şi testamentul acestuia, prin care pedagogul a donat piesele şcolii. Am fost şi la Mădeni, în Borca, unde există un muzeu de etnografie ce funcţionează datorită unei familii de profesori pensiunari. E un muzeu cu foarte multe lucruri interesante. După ce am vizitat cele două muzee am stat seara şi am recitit ce a scris Mihail Sadoveanu despre învăţătorul Romanescu: trimiteri din 1936 (anul în care s-au cunoscut), unde Sadoveanu face referiri pe 2-3 pagini despre învăţător. Am discutat şi cu autorităţile locale, aflînd că şi soţia învăţătorului s-a pierdut anul trecut, la 104 ani. Sînt oameni de un devotamen deosebit. Sînt lucruri incredibile pe care colegii mei le păstrează în memorie. Vrem să dezvoltăm turismul şcolar pentru că avem un tezaur de valoare naţională pe care dorim să îl scoatem la lumină. Avem o tradiţie ce trebuie înnobilată, nu doar prin ceea ce facem la catedră, ci şi prin această resursă”, a spus Luminiţa Vîrlan.
Dar sînt mult mai multe astfel de lăcaşuri ce trebuie scoase în evidenţă, iar inspectorul şcolar general vrea să le aducă în atenţia elevilor, mergînd, în acelaşi timp, pe urmele domnului Trandafir: “Există la Bicazul Ardelean un muzeu de etnografie care cuprinde foarte multe piese de vestimentaţie populare româneşti, maghiare şi germane. Vreau să ajung la Boiştea, unde se pare că s-a născut cel care l-a inspirat pe Sadoveanu în creionarea personajului domnul Trandafir. Mai este un muzeu de etnografie la Pipirig, realizat de fostele profesoare de limba română”.
Numai că, înainte de a aduce elevii la aceste muzee, ele ar trebui reamenajate: “Vreau să port discuţii cu autorităţile locale şi cu Consiliul Judeţean, pentru reabilitarea spaţiilor, deoarece acestea sînt improprii pentru găzduirea unor muzee. Cel mai bine arată muzeul “Iulia Hălăucescu”, găzduit de şcoala din Tarcău. Trebuie să deschidem aceste muzee publicului larg, dar mai ales elevilor. Sînt creaţia unor dascăli care şi-au pus inima şi sufletul acolo. Mă voi adresa unităţilor de învăţămînt din Neamţ, în intenţia nobilă de a preda elevilor această lecţie de devotament. Este vorba de o tradiţie a şcolii nemţene, şcoli unde au fost în inspecţii Caragiale, Coşbuc. Am găsit, la un moment dat, o notă de inspecţie privind {coala de fete din Roman, notă întocmită de revizorul şcolar Mihai Eminescu. Se referea la o oră a unei doamne Z Livescu. Nota întocmită de Eminescu nu era tocmai onorantă la adresa modului în care preda respectiva doamnă. Nu l-aş fi bănuit de o asemenea acribie şi rigurozitate în întocmirea proceselor verbale de inspecţie. Am fost uluită să citesc că Mihai Eminescu, după o oră de clasă, îşi nota pe un caiet întrebările adresate fiecărui elev în parte. Momentul evaluării era foarte important pentru profesorul Eminescu. Nu ştiu cîţi dintre noi, cadrele didactice de acum, am fi capabile. Sînt multe fapte care leagă învăţămîntul nemţean de personalităţi şi trebuie scoase la lumină”, a mai spus Luminiţa Vîrlan.
Primeste stirile direct pe email. 