Primesc astazi un telefon de la fostul meu director, Viorel Tudose. Pe un ton cordial, acesta imi spune ca ma considera o persoana verticala, etc… si ca nu este tocmai corect ce fac. “Ce fac?”, intreb eu. Ca am inceput sa spun prin oras ca la Ceahlaul sint niste Javre si nu stiu mai ce as fi spus. Am ramas blocat, in conditiile in care stiu ca niciodata nu am spus asa ceva despre fostii mei sefi sau colegi. Nici nu cred ca as avea interesul sa spun asa ceva. Nu a vrut sa imi spuna cine imi poarta mie sambetele si baga astfel de fitile. Aaa, alta este parerea mea despre redactorul sef de la Ceahlaul, pe care l-am facut in mai multe feluri, insa tot nu i-am spus “javra”. Redactorului sef, Corneliu Lamatic ii doresc doar sa fie sanatos, fara a se mai arata inteligent, pentru ca mi-a spus la un moment dat cineva ca violenta este arma prostului. Daca am fost vreodata impertinent (mea maxima culpa, am fost), atunci un sef avea foarte multe modalitati de “a ma trage de urechi”. Putea sa imi taie din salariu, sa ma mustreze, SA MA DEA AFARA. Nu, el a facut ceva ce, tinind cont de virsta sa si de maturitatea pe care o asteptam de la el, pare de neconceput. Ok, mi-am spus naduful legat de Corneliu Lamatic. Legat de ceilalti de la Ceahlaul, nu pot decit sa spun “Jos palaria”. Si pentru ca, intre timp, am aflat si cine s-a apucat sa spuna ca eu folosesc expresii ciudate legate de cei de la Ceahlaul… cred ca ar fi mai bine sa taca si sa se gindeasca la locul ei de munca – e culmea, dar e chiar cineva angajat la Ceahlaul. Poate ca asa gindeste ea, insa atunci sa aiba curajul sa spuna ce are de spus si, normal, sa plece de la Ceahlaul. Nu sa injure sefii si sa spuna ca eu as fi zis asa ceva.
Pe cine am facut eu “javra”?Postat de Revista presei in 09.06.2010 | Lasa un comentariu |  |
Primeste stirile direct pe email. 